Category Archives: tolstoi

“Razboi si pace” – Lev Tolstoi

Unul dintre primele lucruri pe care le-am aflat despre acest roman a fost faptul ca Alexandru Paleologu l-a citit de peste 10 ori. Pentru ca-l apreciez mult, aceasta marturisire a dansului, intr-unul din ultimele interviuri ale sale, mi-a trezit interesul spre a grabi reintalnirea cu Tolstoi.

Prima mea intalnire cu Tolstoi dateaza din adolescenta, cand am citit pe nerasuflate “Anna Karenina”. Un roman clasic, care nu putea lipsi din lecturile unei adolescente romantice, visatoare, naive. Mi-a placut “Anna…”, dar nu a rezonat in mine la acelasi nivel ca scrierile lui Dostoievski pe care le citeam in aceeasi vreme. I-am gasit pe cei doi autori rusi destul de diferiti. Pe Dostoievski l-am perceput mereu mai psihologic, mai subiectiv, mai prezent cumva in scrierile sale, pe cand Tolstoi mi se parea obiectiv, cumva rece si mai putin prezent. Acelasi sentiment l-am retrait si cand am inceput sa citesc “Razboi si pace”. Apoi, am avut surpriza sa-l descopar pe Tolstoi prezent aici, in roman si nu doar dincolo de randurile izvorate din el. Din cand in cand el scapa cate o afirmatie la persoana I plural, de tipul “armata noastra”, “trupele noastre”, cu precadere in secventele de razboi ale cartii. Sunt pagini intregi in care este descrisa cu minutiozitate atmosfera razboiului ruso-francez de la inceputul secolului al XIX-lea, strategiile de lupta, starea armatelor, contextul istoric real, dar si relatiile dintre cei doi conducatori, Napolean Bonaparte si imparatul Alexandru. Acolo, in acele pagini, Tolstoi este el insusi, prezent, real, dovedindu-se un bun cunoscator al evenimentelor istorice, dar si un suflet patriot.

Se spune despre acest roman al lui Tolstoi ca ar avea aproximativ 550 de figuri ilustrate. Lui Tolstoi i-a luat 5 ani sa-l scrie, iar rezultatul e absolut colosal. Dincolo de actiunea foarte complexa in care sunt angrenate, ca intr-o hora neobosita, aceste personaje, firul evenimentelor nu se frange nicio clipa, pe parcursul celor peste 1600 de pagini de lectura. Personajele apar inopinat, cresc, se dezvolta, iubesc, se odihnesc, sufera, se ofilesc… Toate acestea in fata unui cititor care cu siguranta se va identifica, macar pentru o clipa, cu unele dintre gandurile si simtirile lor, chiar daca venite din alte veacuri.

In aceasta “hora” a evenimentelor si personajelor, se disting cateva figuri deosebite, care surprind prin caracterele pe care le au, prin felul in care “danseaza” si prin urmele adanci pe care le lasa in roman pasii lor fermi.

Contesa Natasa Rostova apare in roman la varsta de 15 ani, pentru ca la final sa fie o femeie implinita, fericita, sotie si mama. Este unul dintre cele mai colorate personaje ale romanului. Volubila, vesela, uneori superficiala, Natasa se maturizeaza sub ochii nostri, de la o pagina la alta, sub bagheta iubirii si a suferintei care o insoteste, la rastimpuri. In femeia Natasa de la finele romanului se regasesc trasaturile definitorii ale portretului ei de inceput, dar si valente noi si surprinzatoare, pe care i le-au daruit trecerea timpului si noile roluri pe care le are.

Printesa Maria Bolkonskaia apare ca o figura cu totul aparte, prin viata sa launtrica intensa, prin relatia pe care o are cu Dumnezeu si credinta care o insoteste la tot pasul, dandu-i putere. Fara sa fie o femeie care sa atraga atentia fizic, la o prima privire, Maria este frumoasa, smerita, blanda, rabdatoare, modesta si timida in nazuinte. Greu incercata in actiunea romanului, ea isi gaseste fericirea si implinirea, devenind si ea o sotie devotata si o mama iubitoare si atenta, la fel cum se dovedeste a fi pe tot parcursul romanului, cu cei din jurul sau.

Contele Pierre Bezuhov mi-a parut unul dintre personajele cele mai constante ca manifestari, dintre figurile care strabat romanul. Aparitia lui in roman scoate de la bun inceput in evidenta un om cu viziuni deosebite. Pierre are un parcurs surprinzator! De la saracie si anonimat, la bogatie si “betia” care o insoteste, uneori, Pierre cauta si se cauta constant, in fiecare fila a romanului. Casatoria lui initiala, e o incercare de zbor spre fericire, dar in acelasi timp, o amara amagire. Incursiunea in lumea masonica ii aduce, pentru un anumit interval de timp, satisfactii si un echilibru interior. Aventura frontului de lupta si a captivitatii are sa fie insa revelatoare pentru el… In ce fel, ramane sa descoperiti singuri…

Si, nu in ultimul rand, o alta figura marcanta este Printul Andrei Bolkonski. Un barbat serios, devotat familiei sale, uneori mult prea orgolios pentru a-si permite fericirea. El insusi un “cautator” de liniste si echilibru, fara a fi un om care sa se supuna usor compromisurilor sau care sa faca facil derogari de la propriile principii adanc inradacinate in fiinta sa. Printul Bolkonski apare si dispare in roman, de mai multe ori, lasand cititorul in asteptare, o asteptare care il va insoti pana la ultimele randuri scrise de Tolstoi.

Cu toate ca in aceasta “hora” a evenimentelor si in idealismul meu, poate, m-am lasat uneori coplesita de instabilitatea afectiva a personajelor si de nestatornicia sentimentelor lor, finalul echilibrat, cumva cald si lin al actiunii, mi-a oferit un model al familiei ruse de la acel inceput de secol XIX, linistind ritmul dansului existential greu incercat al personajelor si asezandu-le confortabil intr-un tablou fericit.

~ “Razboi si pace” – Lev Tolstoi (Editura Leda, Bucuresti, 2011) ~