“Palatul chelfanelii” de Bruckner

L-am intalnit prima oara pe Bruckner acum destui ani, cand incercam sa inteleg ce e fericirea si cum difera perceptia oamenilor asupra ei. Din aproape in aproape am ajuns la a lui “Euforie perpetua”. Sigur ca scriitura de fata nu seamana cu nimic din acele eseuri…

“Palatul…” avea sa ma suprinda. In primul rand prin prefata.  Aceasta m-a dus cu gandul la “Imparatul mustelor” al lui Golding. Inaintand in lectura ei (cartea se citeste foarte usor!), am gasit similitudini intre comportamentele descrise acolo si cele care au caracterizat fenomenul “reeducarii” petrecut in inchisorile din Romania comunista. Practic, “Palatul…” avea sa fie inca un exemplu de degradare umana, de transformare a comportamentului uman in conditii extreme de existenta si mediu.

Ne aflam intr-o tara fictiva, aflata intre Elvetia, Franta, Germania, Asia si Africa . Ceea ce e absolut surprinzator e faptul ca reforma gandita de Presedintele acestei tari  are la baza o idee in fond sanatoasa, aceea de a elimina bataile aplicate de catre parinti copiilor, in procesul educatiei. Calea prin care isi doreste realizarea acestui obiectiv insa este pur si simplu grotesca. Pentru ca oamenii nu aveau cum sa se dezvete brusc de acest obicei, el construieste un Palat al Chelfanelii, unde, in fiecare week-end “parinti si adulti, tutori si preceptori, vor putea in toata legalitatea si fara pericolul vreunei pedepse, la un pret stabilit si in schimbul unei sume modeste, sa paruiasca si sa biciuiasca haimanalele, loazele, indiferent de varsta si de conditie sociala.” (pg. 21) “Prin chelfaneala spre fericire!” – acesta urmeaza sa fie motto-ul acestui proiect de insanatosire a corpului social.

Chiar daca initial, a lovi fara motiv un copil nevinovat si necunoscut pare a fi greu de infaptuit, o data ce un curajos a indraznit, ceilalti urmeaza exemplul fara a sta prea mult pe ganduri. Ceea ce urmeaza e lesne de imaginat… Parinti care ii urmaresc si lovesc aprig pe agresorii propriilor copii, copii care ajung sa fie violenti cu alti copii, ca urmare a agresiunilor la care sunt supusi saptamanal, la cele 14 etaje ale palatului. Un haos social!

“Atractiile erau repartizate dupa cum urmeaza:

  • La etajul intai, se trage de urechi.
  • La etajul al doilea, se dau perechi de palme.
  • La etajul al treilea, copiii sunt pusi la colt.
  • La etajul al patrulea, dracusorii intind unor adulti nostalgici degetul cel mare pentru a fi supt si unghiile pentru a fi roase cu nervozitate.
  • La al cincilea, se administreaza cate o bataie la fund cu palma si se distribuie suturi.
  • La al saselea, se ciupeste pielea si se trage de par.
  • La al saptelea, se distribuie jordii.
  • La al optulea, li se aplica ingerasilor cate o sarutare sonora si uda. N-au dreptul sa se stearga.
  • La al noualea, sunt lovite degetele si extremitatile cu o rigla de lemn sau de fier.
  • La al zecelea, se aplica cravasa pe partile carnoase.
  • La al unsprezecelea, se biciuieste cu urzici proaspete dispuse in manunchiuri.
  • La al doisprezecelea, se arunca ciulini pe pielea goala si se freaca derbedeii cu ierburi taioase.
  • La al treisprezecelea, intra in functiune masina de batut, un robot automatizat cu patrusprezece brate care furnizeaza toate pedepsele descrise mai sus.
  • La al patrusprezecelea, se poate astampara setea la o cofetarie si se poate admira panorama capitalei.” (pg. 28)

O imaginatie de speriat are acest Bruckner, nu-i asa?

Pe acest fundal, doi baieti, Matthieu si Baptiste, chinuiti la randul lor de minunata reforma, vin cu o solutie, pe cat de simpla, pe atat de geniala. Solutie care nu doar ca il va cuceri pe Presedinte, dar va restabili ordinea in tara dintre tari…

~ “Palatul chelfanelii” de Pascal Bruckner (Editura Trei, 2013) ~

Advertisements

One thought on ““Palatul chelfanelii” de Bruckner

  1. imi place cum scrii, cum faci referire la alte carti.
    e bine!
    te invidiez.
    … asta cred ca nu are ce face, Bruckner asta, de inventeaza asa ceva. ia sa vina sa puna osu’ la treaba in campul muncii din Romania, la patron, in privat si nu o sa-i mai arda de chelfaneala intr-un roman, ci direct, in viata reala.

    frumos ne-ai mai lasat in coada de peste, cu Matthieu si Baptiste.
    dar n-am sa citesc cartea.
    nu. nu. nu.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s