“Jurnalul unei fete greu de multumit” de Jeni Acterian

Am luat cartea în mână şi, cunoscându-i doar titlul, am simţit cumva că mă ţin pe mine în mână. Am primit aventura cu curaj, sperând că poate voi găsi răspunsuri, din ea, pentru mine. Am păşit în prefaţă deja ştiind că mă voi regăsi acolo. Că o frântură din mine, mai mare, mai mică, se află între acele file.

Jeni mă privea cu simpatie de pe coperta propriului jurnal. Ştia! Ştia a priori ceea ce nici eu nu ştiam. Ştia că, undeva, în adâncurile fiinţei, eu sunt ea… Ea sunt eu…

Nu mă indentific în totalitate cu Jeni… Au fost pasaje în care lipsa asta de identificare mă supăra, tocmai pentru că ştiam că eu sunt ea, ca ea sunt eu… Nu puteam să-i înţeleg plictiseala, „flanarea”, lipsa de motivare uneori… Pentru că, privind atent în mine, nu ştiu cum şi dacă aş putea să mă plictisesc vreodată! Mi se pare atât de greu! Sunt atâtea lucruri de făcut, lucruri pentru care timpul e veşnic insuficient, lucruri pentru care „timpul nu mai are răbdare” – vorba lui Preda. Avem atâtea lucruri de descoperit – oameni, locuri, civilizaţii, cărţi, filme, personalităţi şi evenimente, sentimente şi trăsături, bucurii şi tristeţi – atâta viaţă de descoperit, încât conceptul ăsta, de „plictiseală” pare cumva incompatibil, dacă priveşti viaţa în toată bogăţia ei, în toată culoarea, în toată splendoarea… Dar n-o judec pe Jeni! Şi n-o înţeleg, până la urmă, deşi mă regăsesc adesea în rândurile – gândurile ei! N-o înţeleg pentru că nu trăiesc ceea ce a trăit ea – ce vremuri, ce oameni minunaţi a cunoscut! Pentru că, până la urmă – nu-i aşa? – niciodată n-am putea ajunge să-l înţelegem complet şi corect pe un „celălalt”, decât fiind el şi trăind exact ce trăieşte el…

“Sufar, sufar de prea multa luciditate. Imi vine uneori sa plang. As vrea sa nu ma pot gandi, sa fiu lipsita de orice fel de gand. Un creier vid ar fi atat de binefacator. As vrea sa dorm un somn fara vise sau un vis din alta lume, cu flori si pasari, un vis in care as fi mai frumoasa, desavarsita si in care setea mea de tandrete si voluptate ar fi satisfacuta! Doamne! Cat de van e ce doresc!” (pg. 25 – 26)

“Sunt singura, singura. E ingrozitor sa fii singura. Dar nu e nimic de facut. Nu poti sa iesi din clestele singuratatii si sa vezi de ce. Toata ziua vezi o multime de oameni. Vorbesti cu ei, razi cu ei, ai chiar prieteni, iubesti cateodata, crezi ca te intelegi, ba si comuniezi si nu pot zice ca uneori nu reusesti s-o faci. Dar toate astea nu te impiedica sa fii singura, ingrozitor de singura. Esti tu si nimic nu te poate face sa nu fii singura. Esti legata de solitudinea ta pentru totdeauna, de totdeauna. Sunt eu si numai eu si tot timpul gandesc, deci ma schimb tot timpul si nimeni altul nu ma vede tot timpul, deci nimeni nu ma poate cunoaste cu adevarat. Eu ma stiu, ma inteleg si nu ma stiu si nu ma inteleg decat pe mine, pe nimeni altul decat pe mine. Sunt colea izolata, singura. Tot restul e o alta categorie de lucruri.Lucruri straine, pentru ca sunt exterioare si pentru ca nu poti fi niciodata absolut sigura de ceva din afara. Eu ma iubesc si ma dispretuiesc, si uneori as vrea sa ma bat – atat de dezgustator de imperfecta ma simt. Si totusi am o mare tandrete pentru mine si o nemaipomenita mila. Sunt un biet lucru, ata de singuratic, dintotdeauna si pentru totdeauna singuratic.” (pg. 126 – 127)

Mă simţeam ciudat citind aceste rânduri pentru că, de nenumărate ori, Jeni menţionează că nu şi-ar dori vreodată să ajungă cineva să le lectureze… Sunt o parte din ea, o parte atât de proprie, de personală, o introspectie care-i depaseste cu mult varsta pe care o avea atunci cand scria aceste randuri. O traire launtrica constanta, intensa pe care nu şi-o dorea împărtăşită cu nimeni şi pe care totuşi, fratele ei, Arşavir Acterian, a decis să o publice, după cum preciza Doina Uricariu în prefaţă… Pentru că este, alături de “Jurnalul” lui Mihail Sebastian, la nivelul literaturii romane, o pagină extraordinară de memorialistică!

~ “Jurnalul unei fete greu de multumit” de Jeni Acterian (Editura Humanitas, 2008) ~

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s