“Soareci si oameni” de Steinbeck

Scriitorii americani mi-au dat mereu feelingul de raceala, de distantare… Ii simt mai departe decat pe europeni, mai putin sensibili. Nici macar Fitzgerald cu al lui Gatsby nu mi-a spus foarte multe…

Primul impact: o coperta! O coperta de carte in care il recunosc imediat pe John Malkovich… Incep sa citesc cu elan (e, totusi, un autor care a luat Premiul Nobel!)… Incep sa rad de cele doua personaje principale masculine si de interesul viu pe care Lennie il are pentru a prinde si mangaia soareci… Prima replica care mi-a adus un zambet larg pe fata, undeva pe la inceputul lecturii, e cuprinsa in cele ce urmeaza:

” – Ce-ai scos din buzunar?

– N-am nimic in buzunar, zise Lennie smechereste.

– Asta stiu. Fin’ca-i la tine-n mana. Ce-ai in mana… ce-ascunzi?

– N-am nimica, George. Zau.

– Hai, da-l incoa’.

Lennie isi intoarse pumnul inchis dinspre George.

– Ii numa’ un soarec, George.

– Un soarec? Un soarec viu?

– Nuuu! Numa’ un soarec mort, George. Nu l-am omorat io. Zau. L-am gasit. L-am gasit mort.

– Da-l incoa! zise George.

– Ooo, lasa-ma sa-l tin, George.

– Da-l incoa!

Pumnul inchis al lui Lennie se supuse incet. George lua soarecele si il arunca de partea cealalta a iazului, in desis.

– La ce-ti trebuia tie un soarec mort?

– Il mangaiam cu destu’ mare cat eram pe drum, zise Lennie.

 – Na, cat umbli cu mine, nu mangai soareci.

(pag. 11)

Dincolo de naturaletea personajelor, de paradoxul infratirii celor doua personaje principale – unul mai istet, George si altul mai naiv, ca un copil mare, Lennie – apar in carte idei despre discriminarea rasiala din Statele Unite, despre idealuri si puterea visului, pentru niste muncitori cu ziua la fermele salbatice ale Americii. Pana la urma, este o carte despre prietenie si loialitate.
Am terminat cartea in zbor. La propriu. Concluzia? Nimic nu poate sta in calea imaginatiei, a visului… Chiar si cel mai putin dotat din punct de vedere intelectual om poate avea visuri marete, visuri intretinute de sperante, poate fi constant in visare si dorinte, poate nazui departe, intr-un mod propriu, chiar daca pe undeva limitat… Visul, visurile – nu au limite!

~ John STEINBECK – Soareci si oameni (Polirom, 2013) ~

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s